Adresă către Guvernul României cu privire la acordarea zilelor de concediu

0
51

Catre: GUVERNUL ROMANIEI – Doamnei Prim Ministru Viorica Dancila

In atentia: Ministerului Muncii si Justitiei Sociale – Doamnei Ministru Lia Olguta Vasilescu

Subscrisa Uniunea Sindicala SANITAS Bucuresti va supunem atentiei in cele ce urmeaza o situatie de natura a crea inechitati intre diversele categorii de salariati din unitatile bugetare si unii salariatii din domeniul sanatatii, cu referire directa la acea categorie de salariati care cumuleaza functii la mai multe institutii medicale, in scopul asigurarii acestora din urma cu personalul necesar efectuarii serviciilor de garda.

In concret, se pune in discutie modul de acordare a zilelor de concediu de odihna          (si/sau concediu suplimentar) pentru personalul din sistemul sanitar incadrat prin cumul de functii si prin depasirea normei de munca, conform contractelor individuale de munca incheiate incepand cu 01.08.2005, luandu-se in considerare prevederile HG nr.250/1992 si prevederile Codului muncii.

Pentru aceatsa, este necesara efectuarea unei analiza comparata a reglementarilor in aceasta privinta, astfel:

In prezent exista reglementarea speciala a modului de acordare a concediilor de odihna personalului din unitatile bugetare, respectiv HG nr.250/1992 privind concediile de odihna si alte concedii ale salariatilor din administratia publica, din regiile autonome cu specific.  Aceasta hotarare de guvern a fost emisa in baza art. 7 din Legea nr.6/1992 privind concediul de odihna si alte concedii ale salariatilor, legea cadru aplicabila la acel moment in privinta concediilor de odihna. Precizam ca in Codul muncii aplicabil la acel moment (Legea nr.10/1972) nu erau reglementate durata si conditiile acordarii concediilor salariatilor.

Astfel, Legea nr. 6/1992 prevedea ca:

”Art 1. (1)Salariatii au dreptul, in fiecare an calendaristic, la un concediu de odihna platit, cu o durata minima de 18 zile lucratoare.

(2)Pentru tinerii in virsta de pina la 18 ani, durata minima a concediului de odihna este de 24 de zile lucratoare.

(3)Durata concediului de odihna, stabilita in conditiile prezentei legi, este corespunzatoare activitatii desfasurate timp de un an. 

Art. 7. Regulile privind durata concediului de odihna, inclusiv a concediului de odihna suplimentar, cuantumul indemnizatiei cuvenite, programarea, efectuarea, intreruperea si aminarea concediului de odihna, precum si compensarea in bani a concediului neefectuat se stabilesc, in limitele si cu respectarea dispozitiilor prezentei legi, prin :

a)hotarire a Guvernului, pentru salariatii din administratia publica, regiile autonome cu specific deosebit si din unitatile bugetare.”

Astfel, in baza art 7 enuntat anterior, a fost emisa HG nr.250/1992, care preia conditiile minimale prevazute in legea generala referitoare la concediile de odihna , dupa cum urmeaza:

”Art.1. (2)Salariaţii din regiile autonome cu specific deosebit şi din unităţile bugetare au dreptul, în fiecare an calendaristic, la un concediu de odihnă plătit, cu o durată de 18-25 zile lucrătoare, în raport cu vechimea în muncă, după cum urmează:

Vechimea în muncă Durata concediului
– până la 5 ani 18 zile lucrătoare
– între 5 şi 15 ani 21 zile lucrătoare
– peste 15 ani 25 zile lucrătoare


Art. 2

Salariaţii care sunt încadraţi în posturi cu fracţiuni de normă (4 sau 6 ore pe zi) au dreptul la concediu de odihnă cu durată integrală stabilită potrivit art. 1, corespunzător vechimii în muncă.

Art. 3

(1)Salariaţii care îndeplinesc prin cumul, pe lângă funcţia de bază, cu o normă întreagă, o altă funcţie, au dreptul la concediul de odihnă plătit numai de la unitatea în care au funcţia de bază. Unitatea în care salariaţii cumulează le va acorda, la cerere, un concediu fără plată pentru zilele de concediu de odihnă primite de la cealaltă unitate.

(2)Salariaţii care sunt încadraţi cu jumătate de normă la două unităţi au dreptul la concediu de odihnă la ambele unităţi, proporţional cu timpul lucrat.

(3)Salariaţii care cumulează, la unităţi diferite, fracţiuni de normă care depăşesc o normă întreagă, îşi aleg unităţile de la care beneficiază de concediu de odihnă, în aşa fel încât drepturile cuvenite potrivit acestuia să nu depăşească pe cele cuvenite salariaţilor încadraţi cu o normă întreagă.”

Cu referire la numarul de zile de concediu  la care salariatii din sistemul bugetar sunt indreptatiti, in situatia in care sunt incadrati prin cumul de functii, este necesara analiza prevederii legii speciale a cumulului de functii aplicabila in 1992, respectiv  Legea nr.2/1991, care prevedea:

”Art. 1– Orice persoana poate cumula mai multe functii si are dreptul sa primeasca salariul corespunzator pentru fiecare din functiile ocupate.

Prevederile alin. 1 nu se aplica in situatiile in care prin lege sint prevazute incompatibilitati pentru cumulul unor functii.

Art. 2– Persoanele care cumuleaza mai multe functii sint obligate sa-si aleaga o unitate unde vor avea functia de baza, care ii achita si celelalte drepturi de personal.”

Din analiza acestor texte de legi, rezulta ca prevederile legale se completau reciproc, neexistaand discrepante / prevederi contradictorii intre acestea.

Insa, atat Legea nr 6/1992 cat si Legea nr.2/1991 au fost abrogate expres prin noul Cod al muncii, respectiv Legea nr.53/2003. In noua reglementare legislativa se prevad urmatoarele:

Referitor la durata concediului de odihna

Prin art.145 Codul muncii s-a reglementat ca ” Durata minima a concediului de odihna anual este de 20 de zile lucratoare”.

Prin art 144 alin (1) se prevad ca principii obligatorii: ” Dreptul la concediu de odihna anual platit este garantat tuturor salariatilor.

 (2) ”Dreptul la concediu de odihna anual nu poate forma obiectul vreunei cesiuni, renuntari sau limitari”

Din aceasta privinta, se constata ca prevederile art 1 din HG nr.250/1992  care prevad un numar de zile de concediu de 18 zile pentru personalul bugetar, deci sub limita minima prevazuta de legea noua, contravin noii legi.

Se observa ca numarul de 18 zile din norma speciala era acelasi cu minimul prevazut de norma generala in legislatia aplicabila la nivelul lui 1992.

Legiuitorul dupa anul 2003 nu a mai aliniat prevederile anterioare la noua reglementare, insa, din analiza comparata a intentiei reale a legiuitorului la emiterea reglementarilor se poate concluziona ca nu s-a dorit diminuarea unor drepturi ale salariatilor din domeniul bugatar, iar pentru respectarea principiului conform caruia legea noua are aplicabilitate obligatorie viitoare, apreciem ca dispozitiile anterioare, contrare acestora, acestea au fost abrogate implicit.
Insa, pentru o mai mare acuratete si pentru evitarea unor situatii contradictorii generate de aceasta situatie, va rugam sa intreprindeti demersurile necesare modificarii prevederilor art 1 din HG nr.250/1992 in acord cu prevederile Codului muncii.

Referitor la concediul de odihna in cazul salariatilor incadrati cu cumul de functii

Prin art 35 din Codul muncii legiuitorul a instituit principiul libertatii cumulului de functii: ”orice salariat are dreptul de a munci la angajatori diferiti sau la acelasi angajator, in baza unor contracte individuale de munca, beneficiind de salariul corespunzator pentru fiecare dintree acestea”

In cazurile reglementate de HG nr.250/1992, se identifica mai multe situatii de reglementare a zilelor de concediu de care ar beneficia salariatii incadrati prin cumul de functii, in functie de numarul de angajatori si numarul de ore lucrat la fiecare dintre angajatori (norme intregi sau norme fractionate), astfel:

  1. Norma intreaga la o unitate si o alta fractiune de norma la o alta unitate
  2. Norme fractionate la unitati diferite care adunate ajung la norma intreaga
  3. Norme fractionate la unitati diferite care depasesc o norma intreaga

Prealabil analizarii prevederilor art 3 din HG nr. 250/1992 care instituie modalitati specifice in sistemul bugetar de acordare a concediului de odihna in cazul cumulului de functii, este esential a se avea in vedere faptul ca art 106 Codul muncii stabileste drepturile salariatului incadrat cu timp partial, prevederi care deci se aplica si in cazurile de cumul de functii: ”salariatul incadrat cu contract de munca cu timp partial (n.n. fractiuni de norma) se bucura de drepturile salariatilor cu norma intreaga, in conditiile prevazute de de lege si de contractele colective de munca aplicabile.

(2)Drepturile salariale se acorda proportional cu timpul efectiv lucrat, raportat la drepturile stabilite pentru programul normal de lucru”

Art 35 referitor la cumulul de functii este o nuantare a principiului constitutional al libertatii muncii (libertatea muncii nu inseamna numai dreptul de a munci la un anumit angajator, ci acela de a munci la cati angajatori doreste salariatul). Astfel cum arata doctrina in domeniu, esentialmente, contractului de munca in cumul i se aplica regimul juridic general aplicabil oricarui contract de munca. In aceste conditii, salariatul cumulard trebuie sa beneficieze de concediul de odihna proportional cu timpul efectiv lucrat, la fel cum acest are obligatia sa suporte toate contributiile sociale aferente.

Se constata ca prevederile alin (1) si (3) din HG nr.250/1992 limiteaza dreptul la concediu al salariatilor cumularzi, astfel cum acesta este prevazut in Codul muncii.

Prin mentinerea prevederilor la care am facut referire din HG 250/1992 se creeaza astfel premisele unor inechitati pentru salariatii din sistemul bugetar, cu referire in pricipal la salariatii din domeniul sanitar, in sensul ca plin alicarea ad literam a HG nr.250/1992,  salariatii incadrati cu norma intreaga la o unitate sa nu mai poata beneficia de zile de concediu de odihna  si/sau suplimentar pentru alte fractiuni de norma realizate in baza altor contracte individuale de munca cu timp partial (pe perioada determinata).

Situatia este cu atat mai nedreapta, cu cat aceste contracte au fost incheiate cu unitati medicale care nu aveau suficient personal pentru a efectua serviciile de garda, asadar munca prestata in baza acestora profita direct sistemului de sanatate, iar munca prestata fiind extrem de solicitanta.

De altfel, chiar si urmare inspectiilor efectuate de Inspectoratul Teritorial de Munca a fost pus in vedere institutiilor care au incheiat contractele individuale de munca cu timp partial sa se mentioneze in cuprinsul acestora zilelele de concediu de odihna de care salariatii respectivi beneficiaza.

Fata de situatia invederata, va solicitam sprijinul dumnavoastra pentru armonizarea prevederilor legislative in sensul prevazut de legiuitor in Codul muncii, pentru a se evita vicierea drepturilor personalului bugetar incadrat in baza mai multor contracte individuale de munca.

Cu deosebit respect,
Președinte: Viorel Hușanu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Dovediți că nu sunteți un robot. Completați cu cifrele corespunzătoare, caseta de mai jos. *